Senzorul găsește punctele de pericol

Sticla este un material de ambalare cu multe avantaje clare. Este non-toxic, reciclabil și oferă o protecţie excelentă pentru conţinutul său. Cu toate acestea, un dezavantaj intrinsec nu poate fi înlăturat cu mâna: dacă îl atingi prea tare, sticla se poate sparge sau se face cioburi. Prin urmare, îmbuteliatorii din industria alimentară și a băuturilor se confruntă adesea cu o dilemă: să reducă viteza pe linia de umplere și sa protejeze astfel recipientele, dar în așa mod se reduce performanţa de umplere? Sau trebuie să riște pierderea producţiei în caz de majorare a vitezei? „Optimizările tehnice pe linie pot rezolva problema, dar, mai întâi, trebuie de știut unde și care modificări să faci”, spune Michael Waltl, Manager Tehnic Serviciu Clienţi la Vetropack.

Un producător elveţian de alimente care e și clientul Vetropack s-a confruntat recent cu aceste întrebări. O fabrică de îmbuteliere a găsit bucăţi mici de sticlă pe linie, dar nicio spargere evidentă. Deci unde și de ce s-au deteriorat sticlele?

Pentru a aduce claritate în acest caz, serviciul nostru pentru clienţi a folosit pentru prima dată o metodă nouă din cutia noastră de instrumente: senzorul în linie ShockQC de la compania canadiană Masitek. Aceasta măsoară forţele și sarcinile care acţionează asupra unui recipient de sticlă cu cea mai mare precizie.

Ca parte a ofertei noastre de servicii, am produs pentru clientul nostru copie exactă a ambalajului din sticlă care trebuie testat – în acest caz un recipient din sticlă de tip Europa de 390 ml. Fabricat dintr-un plastic foarte dur, acest recipient manechin a fost echipat cu un senzor ShockQC calibrat de producător și apoi a mers pe linia de îmbuteliere împreună cu un lot de alte recipiente din sticlă. Într-un total s-au efectuat patru teste, fiecare cu viteze diferite ale benzii, recipientul manechin și senzorul au parcurs întreaga linie - de la prima despachetare a sticlelor până la ultima bandă transportatoare, care scoate sticlele din cutiile lor finite.

Datele măsurate și înregistrate au fost transmise de 100.000 de ori pe secundă pe o tabletă PC, care pot fi vizualizate pe un tablou de bord ușor de înţeles.

Rezultatul: În timp ce recipientele din sticlă sunt conduse pe linie de la despachetare până la umplere, de la turnul de răcire până la ambalajul din carton și transportul destul de încet cu o distanţă minimă suficientă, între umplere și staţia de sigilare se află o zonă de impact, în care recipientele din sticlă sunt expuse impactului de ciocnire, însă Vetropack garantează rezistenţa minimă la impact ce nu depășește 60 la sută. Această expunere la impact nu trebuie să ducă neapărat la deteriorarea sticlei care a fost lucrată impecabil. Dar chiar și cu cele mai mici greșeli sau defecte, un astfel de impact duce de obicei la desprinderea fragmentelor de sticlă. Cauza problemei a fost găsită și eliminată. Clientul nostru are acum oportunitatea de a-și optimiza linia de umplere exact acolo unde este cu adevărat necesar. Michael Waltl este, de asemenea, mulţumit: „După prima utilizare cu succes, acum am folosit acest serviciu cu alte câteva părţi interesate și am putut să ajutăm rapid de fiecare dată.

Acum ne bucurăm că susţinem clienţii noștri la optimizarea liniei lor, rapid, ușor, orientat spre scop și fără efort și costuri inutile.