Amenințare invizibilă

Acestea abia de sunt vizibile cu ochiul liber. Totuși pătrund în mediul nostru: particulele de plastic minuscule și persistente mai mici de cinci milimetri sunt cunoscute sub denumirea de microplastice. Aceste particule mici de plastic sunt produse fie prin descompunerea articolelor mai mari din plastic, fie prin adăugarea internă la produse precum cosmeticele și agenții de curățare. Chiar și particulele mai mici, de la 1 până la 1000 de nanometri, sunt clasificate în categoria nanoplasticelor.

Particulele pătrund în mediu și, în cele din urmă, în lanțul nostru trofic. Toată lumea ingeră în mod inevitabil particulele de plastic prin respirație, alimentare și băutură, deși cantitatea exactă variază considerabil. În cazuri extreme, consumul poate ajunge până la cinci grame de plastic pe săptămână, deși se consideră că consumul mediu este semnificativ mai mic. Prezența pe scară largă a microplasticelor în ecosistemele noastre în prezent este recunoscută ca o problemă în creștere, cu consecințe ecologice și foarte probabil implicații grave pentru sănătatea omului.

Microplasticele din ambalaje

În prezent nu mai există nicio îndoială că prin utilizarea regulată a ambalajelor microplasticele pătrund în produse alimentare și băuturi. Aceasta are loc prin acțiuni mecanice, cum ar fi frecarea și presarea, precum și prin procese de degradare chimică. Materialele de ambalare aflate în contact direct cu alimentele fierbinți sau grase, cum ar fi sticlele de plastic, paharele și foliile alimentare, sunt deosebit de afectate.

„Câteva studii bazate pe metode de măsurare consecvente și fiabile arată că utilizarea obișnuită a ambalajelor din plastic duce la formarea microplasticelor în produsele alimentare”, explică dr. Jane Muncke, directorul general al fundației „Food Packaging Forum”. Un astfel de exemplu este prezentat în studiul realizat de Universitatea Columbia din New York, în care oamenii de știință au examinat apa minerală din sticle de plastic de la trei mărci diferite.[1] Rezultatele sunt surprinzătoare: au fost depistate între 110.000 și 370.000 de particule pe litru de apă – marea majoritate fiind polietilena tereftalată (PET).

În contextul preocupărilor tot mai mari cu privire la riscurile potențiale pentru sănătate prezentate de microplastice, Uniunea Europeană și alte organizații finanțează numeroase proiecte de cercetare, inclusiv cele cinci proiecte CUSP. Aceste inițiative au drept scop măsurarea expunerii populației, investigarea proprietăților toxicologice ale microplasticelor și identificarea efectelor potențiale asupra sănătății. Printre cele mai proeminente se numără proiectul CUSP „PlasticsFatE” (soarta și efectele materialelor plastice în corpul uman), care se va desfășura până la 31 martie 2025 și în care Universitatea din Bayreuth joacă un rol principal. Echipa examinează prezența micro- și nanoplasticelor în diferite matrice complexe, cum ar fi alimentele, bunurile de larg consum și sectoarele mediului relevante (aer, apă potabilă, sol); soarta acestor particule în corpul uman, transportul lor prin bariere biologice și efectele lor citotoxice posibile.[2]

Promovarea posibilă a inflamației și cancerului

Unele studii sugerează că microplasticele pot provoca inflamații și alte efecte adverse în organism. Cu toate acestea, cercetările privind mecanismele precise și consecințele pe termen lung nu sunt suficiente, motiv pentru care orice concluzie nu este ceartă. Între timp, o echipă de la Universitatea din Viena a investigat interacțiunile dintre micro- și nanoplasticele și celulele canceroase de colon. Cercetătorii au observat că, spre deosebire de alte corpuri străine de origine biologică, particulele nu degradează din cauza compoziției lor chimice, pe care organismul nu o poate procesa. Mai mult, există „dovezi preliminare că micro- și nanoplasticele sporesc migrarea celulelor canceroase în alte părți ale corpului, contribuind  potențial la metastaza tumorală. Acest efect va fi investigat într-un studiu de urmărire.” Studiul a confirmat descoperirile recente că micro- și nanoplasticele influențează comportamentul celular și pot contribui la progresarea bolii, a explicat dr. Lukas Kenner, unul dintre cercetătorii principali ai studiului.[3] 

Evaluarea finală a riscurilor nu poate fi efectuată la moment

Având în vedere datele disponibile în prezent, evaluarea concludentă a riscurilor efectelor micro- și nanoplasticelor asupra oamenilor nu este încă posibilă. Cauza constă în faptul că pentru evaluarea temeinică a riscurilor este necesară atât o evaluare a potențialului de pericol, cât și informații complete despre nivelurile de expunere umană. Cu toate acestea, în prezent nu există date fiabile cu privire la ambele aspecte. „Oamenii de știință lucrează mult în această direcție”, comentează dna Jane Muncke.

Potrivit dnei Muncke, una dintre principalele provocări este eterogenitatea metodelor de măsurare. Oamenii de știință din toată lumea folosesc diferite tehnici pentru a identifica și cuantifica particulele de plastic, de la prelevare până la analiză și evaluarea datelor. Acest fapt complică compararea rezultatelor. Controlul calității rămâne, de asemenea, o provocare. Pentru a evita contaminarea, condițiile de lucru pe parcursul prelevării și analizei trebuie să fie cât mai mult lipsite de plastic. Un studiu pilot publicat în anul 2021 sugerează că uneori cercetătorii pot să-și contamineze din greșeală propriile probe cu microparticule din îmbrăcăminte, de exemplu.[4] 

Deși studiile inițiale sugerează riscuri potențiale pentru sănătate, până acum nu există nicio dovadă științifică a vătămării directe cauzate de microplastice. Cu toate acestea, consumatorii percep din ce în ce mai mult plasticul ca un pericol: conform unui studiu realizat de Greenpeace, 80% dintre oameni sunt îngrijorați de efectele posibile ale plasticului asupra sănătății.[5] 

Ambalajul din sticlă este mai puțin complex din punct de vedere chimic

Dar ce alternative au consumatorii? Merită să examinăm compoziția chimică a materialelor de ambalare: „Ambalajul din plastic este foarte complex din punct de vedere chimic, deoarece constă din diferite tipuri de polimeri și aditivi, precum și din numeroși contaminanți chimici și subproduse de reacție”, explică Jane Muncke. Cu timpul aceste substanțe chimice se pot scurge și migra în produsele ambalate, în special în produsele alimentare fierbinte, grase sau acide. „Ambalajul din hârtie este, de asemenea, foarte complex și, din cauza lipsei proprietăților sale de barieră, deseori este acoperit cu un strat subțire de plastic sau conține PFAS.”

În schimb, sticla are o complexitate chimică scăzută, este inertă din punct de vedere chimic și, prin urmare, eliberează mult mai puține substanțe nocive. Din acest motiv, sticla este deseori considerată o alternativă mai sigură pentru ambalarea diferitelor produse alimentare.

Mai mult, sticla nu prezintă probleme ca ambalajul reutilizabil, ceea ce nu este neapărat cazul materialelor plastice: sticlele de plastic reutilizabile nu doar că își eliberează conținutul, ci pot absorbi și detergenții din agenți de curățare sau alți compuși chimici, care apoi pot fi eliberați din nou în timpul utilizării ulterioare. Mai mult, recipientele din plastic sunt supuse acțiunii căldurii și frecării mecanice în timpul curățării, fapt care contribuie și mai mult la eliberarea micro- și nanoplasticelor. În schimb, în sticlele de sticlă reutilizabile nu au fost depistate niveluri înalte de particule de plastic.

Reducerea utilizării plasticului

Microplasticele și nanoplasticele reprezintă o provocare complexă și serioasă atât pentru mediu, cât și pentru sănătatea umană. Cercetarea este încă la etapele sale incipiente și multe întrebări rămân fără răspuns. Cu toate acestea, dovezile deja sugerează că reducerea utilizării plasticului și alegerea unor alternative precum sticla pot avea efecte pozitive. O abordare atentă a ambalajului, precum și progresul cercetării științifice sunt pași esențiali de reducere la minim a influenței microplasticelor și protejare a sănătății noastre.
 

[1] Naixin Qian et.al. (2024): Rapid single-particle chemical imaging of nanoplastics by SRS microscopy https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38190543/
[2] https://www.toek1-laforsch.uni-bayreuth.de/en/research/microplastic/index.html
[3] Microplastics role in cell migration and distribution during cancer cell division https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0045653524003564?via%3Dihub
[4] C. Gwinnett, R.Z. Miller (2021): Are we contaminating our samples? A preliminary study to investigate procedural contamination during field sampling and processing for microplastic and anthropogenic microparticles. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0025326X21011292#! [5] Greenpeace (2024): People vs. Plastic https://www.greenpeace.org/international/publication/66181/global-plastics-treaty-survey-results