Doar vârful icebergului

Cu toţii știm că ambalajele joacă un rol esenţial pe piaţa noastră alimentară globalizată. De fapt, există multe cazuri în care ambalajul este indispensabil, deoarece permite ca alimentele să fie păstrate mai mult timp și să fie transportate pe distanţe mari. Dar mai știm de multă vreme că ambalajele pot fi, de asemenea, o sursă importantă de substanţe chimice care migrează din acestea în alimente.

Efectele acestor substanţe, cunoscute sub numele de substanţe chimice aflate în contact cu alimentele (FCCs), au făcut obiectul a numeroase studii știinţifice în ultima jumătate de secol. Și există chiar dovezi clare ce demonstrează că cel puţin un număr mic din aceste substanţe au o influenţă negativă asupra sănătăţii umane. 

Ne concentrăm pe modul în care substanţele chimice aflate în contact cu alimentele ne influenţează sănătatea

Să luăm doar un exemplu: un studiu publicat recent de oamenii de știinţă europeni 2 arată că cel puţin 29 de substanţe chimice, inclusiv bisfenoli și ftalaţi, utilizate într-o mare varietate de tipuri de ambalaje prezintă factori de risc semnificativi ce duc la reducerea calităţii spermei, precum și alte efecte negative. Acest studiu arată „depășiri alarmante ale expunerii combinate acceptabile” la diverse substanţe chimice sintetice cu care oamenii se confruntă în viaţa de zi cu zi din diverse și multiple surse, inclusiv ambalajele alimentare. Luând în considerare doar cele nouă substanţe chimice monitorizate în urină, „expunerea acceptabilă” la substanţele chimice ce prezintă o deosebită îngrijorare au fost depășite de 17 ori. La bărbaţii foarte expuși, valoarea indicelui a fost chiar depășită de peste 100 de ori.

Astfel de rezultate sunt cu atât mai alarmante, având în vedere tendinţa negativă considerabilă în ceea ce privește fertilitatea, ce a fost deja documentată în rândul populaţiei masculine timp de câteva decenii. Din acest motiv, oamenii de știinţă solicită autorităţilor să acţioneze rapid și, în special, să interzică bisfenolul A (BPA) în materialele ce vin în contact cu alimentele.

Un studiu relevă lacune majore în materie de cunoștinţe

Acest lucru ar putea fi doar vârful icebergului, după cum arată un alt studiu internaţional, publicat recent, la care eu însumi am colaborat activ. Această lucrare a urmărit să realizeze o prezentare sistematică a tuturor substanţelor chimice ce au fost măsurate vreodată în materialele ce vin în contact cu alimentele, inclusiv în ambalajele acestora. Baza de date a substanţelor chimice extractibile și care migrează din materialele aflate în contact cu alimentele (FCCmigex) conţine informaţii dintr-un total de 1 210 studii. 

Rezultatele sunt uimitoare: am descoperit că, în total, 2 881 de substanţe de acest gen au fost detectate până în prezent într-un total de șase grupuri de materiale ce vin în contact cu alimentele (FCM), inclusiv materiale plastice, hârtie și carton, metale, materiale multiple (cum ar fi cutiile din carton pentru băuturi), sticlă și materiale ceramice. Dar cea mai surprinzătoare constatare a fost că, până acum, aproximativ 65% dintre aceste substanţe chimice erau complet necunoscute ca substanţe utilizate în materialele ce vin în contact cu alimentele. Rezultatele noastre arată că cel puţin 14 153 de substanţe chimice sunt utilizate în ambalajele pentru alimente și în echipamentele de procesare și recipientele de depozitare etc. 

Cel mai deconcertant aspect al acestui rezultat este că nu știm practic nimic despre modul în care multe dintre aceste substanţe influenţează sănătatea umană. Nu știm cât de nocive sunt atunci când cantităţi mici din ele sunt ingerate zilnic împreună cu alimentele, nici dacă rămân permanent în corpul nostru și nici cum interacţionează între ele atunci când migrează în amestecuri din ambalaje în alimente. A fost o surpriză pentru mine, deoarece presupunem cu adevărat că autorităţile supraveghează îndeaproape acest lucru. În realitate, însă, nu este așa, iar substanţele chimice din ambalajele alimentare în mare parte nu sunt controlate.

Un alt aspect demn de remarcat a fost distribuţia acestor genuri de substanţe în diferite grupe de materiale. Nu este deloc surprinzător, de exemplu, faptul că o majoritate disproporţionat de mare a substanţelor ce vin în contact cu alimentele a fost detectată în FCM-urile din plastic, în timp ce sticla și ceramica aveau de departe cel mai mic număr de substanţe măsurate (a se vedea graficul de mai jos). Acest lucru are legătură cu faptul că materialele plastice sunt sintetice, adică sunt materiale fabricate de om, ce constau din foarte multe substanţe chimice sintetice diferite, dintre care unele sunt, de fapt, complet necunoscute. Prin urmare, materialele plastice sunt extrem de complexe. Sticla și ceramica, pe de altă parte, sunt foarte simple: sunt fabricate dintr-un număr mic de materii prime, deci sunt foarte bine caracterizate. În aceste materiale nu apar substanţe necunoscute.

În termeni generali, rezultatele noastre subliniază nevoia urgentă de a investiga și documenta mai detaliat efectele FCCs, iar acest lucru ar fi trebuit să se facă chiar înainte ca acestea să fie utilizate pe scară largă, cum se întâmplă deja în prezent. Aceasta este o sarcină ce necesită foarte mult timp și resurse, din cauza numărului mare de substanţe chimice ce necesită o mai bună investigare. Din aceste motive, este important să se limiteze utilizarea FCCs și să se utilizeze numai materiale ce au fost investigate în modul corespunzător și s-au dovedit a fi inofensive, cum ar fi sticla și materialele ceramice sau oţelul inoxidabil, ale căror compoziţii chimice sunt cunoscute cu exactitate și din care puţine sau chiar nicio substanţă chimică nu migrează în alimente.